Monthly Archives: February 2016

quo vadis, latin?

rip

cum mi-am schimbat iazul in care ma scald, timpul sa ies la suprafata si sa respir s-a cam imputinat si e cam dat cu portia. daca totusi caietul cu notite nu ar da pe dinafara si prostii nu m-ar zvarli din casa-afar’…

conversam, intr-o zi cu soarele artificial de la lucru dat la maximum, cu un italiano vero cu nume de trandafir, get beget de prin Roma ( ei, ma rog, de undeva de langa) si se minuna el ca ii inteleg graiul. ma laud ca facui vreo 5 ani de latina si poate de acolo mi s-o trage inteligenta (a fost surprins, dar s-a si bucurat ca nu doar italienii sunt singurii tembeli de isi mai streseaza copiii cu asemenea limba).

in timp ce ma laudam, intra una dintre managere. e nesimtita, vorbeste tare, incorect (desi limba oficiala din tara ei e engleza), ma displace profund pentru ca nu ma poate intimida, e evitata de toata lumea… e genul de om pe care l-as umili fara sa am remuscari.

ea, urland la mine: “So, you speak latin!”

eu, fara sa o privesc, imi continui treaba: “No”

ea, urland si mai rau: “What? After five years and you still don’t speak latin?”

eu, atenta la mainile mele: “No”

ea, agitata si putin nervoasa: “Why?”

eu, ma uit la ea de sus (e drept ca ea era asezata iar eu in picioare): “Because there is noone to speak it with”

ea: “What?”

eu, calm, ca la prosti: “It is a dead language, nobody is speaking it anymore. it has been dead for nearly two thousand years.”

ea, isi da seama ca e un pic cu un crac in prapastie, vireaza brusc: “Have you seen the new beachwear line?”

ma vad din nou cu italiano vero. se uita la mine perplex: “Please, tell me I didn’t hear that. It can’t be true!”

i-am zis sa-si coboare standardele si sa se bucure ca-i om citit. si i-am multumit pentru ca e asa, ca sa mai am si eu cu cine schimba o vorba. in latina, daca nu altcumva.