martorii lui Iehova

sâmbată dimineaţă, zi cu soare, fac curat în bucătărie. şi cum mă luptam cu aragazul şi felul în care suge orice grăsime, bate cineva la uşă. mă gândesc că vreun rătăcit şi-o fi uitat cheile pe undeva, aşa că arunc mănuşile şi fug pe scări. deschid larg uşa şi în timp ce mă uitam la cei doi din faţa mea, gândesc: “oh, God, I don’t want another. I have you!”.

în timp ce îmi aminteam cum am mai scăpat eu de martorii lui Iehova până acum şi cum ar aş putea scăpa de ei în engleză, tipa deschide gura şi : “ripa ripa cucu”.

what the f… ????!!!!!

iar e un lag între neuronul care înţelege engleză şi cel care traduce în română, iar nu înţeleg ce ciripesc oamenii în jurul meu.

îngăim, cu cea mai uimită faţă : ” sorry?”

blonda, în costum business, atrăgătoare, atent machiată, finuţă, zâmbeşte frumos, ca de poza şi mă întreabă iar “ripa ripa cucu?”

bă, mă gândesc eu de acum, e clar că s-a defectat ceva la mine, poate de la vaporii de la produsele de curăţat, poate de la atâta frecat aragazul, poate sâmbăta nu lucrează neuronul meu britanic, poate iar am dormit pe urechea bună…

“sorry?” încerc eu, poate între timp se întâmplă şi traducerea. blondul zâmbeşte seducător şi se apropie de mine sprijinindu-se de tocul uşii, în timp ce clipea atent ca să îi văd ochii sclipitori de albaştri “sorry, we are looking for Polish speaking people”

aleluia, încă mai înţeleg engleză!!! “oh, that. there used to live some Polish people here, but they moved out last year.”

“I see, sorry to disturb you” în timp ce-mi zâmbea cu dinţii perfecţi şi cu bărbia uşor împinsă în faţă.

“no worries, I’m sorry that you wasted your time” şi cum, doamne, mergeţi voi să convingeţi oamenii să voteze. aveţi o preselecţie pentru modele care ies apoi şi bat din uşă în uşă ca să scoată conaţionalii la vot?

“have a nice day” spun ochii albaştri ai domnişoarei, dublat de un zâmbet curat.

“and you, thank you” gândindu-mă că aş fi votat orice mi-ar fi cerut oamenii ăia, pentru că prea frumoşi, prea bine îmbrăcaţi, prea mare le era pofta de viaţă pe care o transmiteau, prea cu patos mi-au vorbit în poloneză.

m-am întors la frecat aragazul boscorodindu-mă că am picat în plasa marketingului, a ambalajului perfect care vând o chestie banală pe care o ştim atât de bine. aragazul nu se supără; furia mea, dublată de praf abraziv l-a făcut ca nou.

trăiască propaganda!

Advertisements

About Mormolocul Alpha

pui de amfibian, iubit al ploii, respir prin piele si uneori musc din confrati... View all posts by Mormolocul Alpha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: