Monthly Archives: January 2015

Tarcul limbii

Ea si el in metrou. Londra.
E inaltuta, dreapta, mladioasa. Cu parul negru si ochii patrunzatori. Vorbeste incet, soptit, corect. Haina bej o imbratiseaza decent. Miscarile ii sunt controlate. Zambeste calm, impaciuitor, discret.
El sare in ochi ca un clovn la o inmormantare. Cu geaca de fas, pantaloni si adidasi. Da firma. Isi urla greselile gramaticale cat il tin rarunchii. Rade ca un magar in calduri. Se scobeste in urechi. Isi trage mucii. E adus de spate, iar inceputul de chelie nu se potriveste cu trasaturile imbatranite. Daca nu ar fi vorbit atat de tare, nu mi-as fi dat seama ca-s romani.
Coboara tinandu-se de mana.
Stau si ma intreb: ce anume o face pe fata aia sa-i accepte toanele? Dragostea? O fi mare, dar se estompeaza si se cizeleaza. Interesul? Cred ca adidasii erau cel mai de pret lucru al lui. Teama? Cu siguranta. Teama de singuratate.
Spaima de a avea curaj sa iasa din tarcul impus de limba si cutume si sa-i permita unui strain sa o cunoasca si sa o accepte asa cum e.
Asa ca prefera un rau cunoscut decat sa descopere un strain grozav.

Advertisements

gânduri de stat la coadă, joia

copiii dăunează grav sănătății. mai ales dacă sunt ai tăi.


the AHA moment

când îţi dai seama că prietena ta nu e snoabă ci doar lipsită de orice simţ practic.