umblând cu cioara vopsită

ca un mormoloc trăitor în mocirlă socială şi încercând să-mi depăşesc condiţia, umblu. şi-mi plac aeroporturile. la nebunie! unde altundeva mai pot întâlni amestecul de oameni, conflictul dintre civilizaţii, combinaţiile de culori şi de graiuri, de istorii şi de posibile viitoruri? ce mai, un adevărat spectacol.

Şi într-o minunată de zi de vară mă aflat la o coadă, petrecându-mi o minunată nepoată care se întorcea în ţara adoptivă. În faţa noastră, la coadă, ieşind în evidenţă mai ceva ca o capră colorată de crăciun, un cuplu. El, cu o origine de etnie minoritară (pentru că nu mai e voie şi nici politically correct să le spun pe nume), cu un burdihan ceva mai mare decât o baniţă plină, încotoşmănat în trening dă firmă, cu nelipsiţii adidaşi, cu bască pe-o parte… pentru că n-avea astâmpăr şi se foia mai ceva ca proverbialul coi în găleată, am putut să-l studiez pe toate părţile. Duduia lui în schimb, de un calm sublim. Dreaptă, mlădioasă, cocoţată pe tocuri cui, cu colanţi ce îi îmbrăţişau strâns pulpele-i de gazelă hrănită cu ceafă de porc, cu bluză roz din Obor revărsată peste fese, îşi mângăia periodic părul ei blond, rupt din soare artificial din tub de peroxid, în semn de nelinişte şi nerăbdare.

Şi mă gândesc cu mintea mea mică: ce femeie care se respectă ar umbla cu un burtoi de care e ataşat un om?

Dar gândul asta zboară cu viteză uluitoare când, într-un moment de plictis extrem, don.şoara decide să-i onoreze pe cei ce aşteptau la rând cu minunatul ei visage… cum să descriu eu o duduie cu fuste colorate care a renunţat la ele pentru o bucată roz de spandex şi care şi-a ascuns culoarea naturala sub un strat de blond? Cum aş putea să povestesc despre sprâncenele desenate cu sapa? Ce cuvinte să folosesc pentru nasul cu care îşi desena un perimetru larg prin care nimeni nu îndrăznea să calce? Şi cum poate încăpea atât de mult roz sidefat pe două buze subţiri? (acum nici nu mai ştiu cum e mai bine: o ţigancă autentică – să o vezi de o poştă sau una camuflată?)

Instinctiv, mi-am strâns nepoata în braţe, ca să o protejez şi am întors-o de la spectacol. Mama ei a văzut scena şi a chicotit stins. Şi trist. Le invidiam că plecau spre altă ţară.

Later edit: E veche povestea, a stat în draft vreun an. Am tot fost prin aeroporturi. Dar jur că aşa ceva nu am mai văzut!

Advertisements

About Mormolocul Alpha

pui de amfibian, iubit al ploii, respir prin piele si uneori musc din confrati... View all posts by Mormolocul Alpha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: