Monthly Archives: May 2013

zeul prafului

că am mâţă, nu mai e un secret. că mâţa-i mai roşcovană şi mai dodoleaţă decât o gogoaşă rumenită temeinic în ulei încins, nici stăpânul ei nu ştie prea bine. aşa că, precum şade bine unor proaspete deţinătoare de pisică puricoasă şi cu figuri de mare vedetă, încercăm să-i intrăm în graţiile-i feline şi să-i ostoim orice poftă pe care Măria-Sa, Multpreadorita mâţă, ar avea. faptul că miaună după mâncare doar dacă umbra noastră cade paralel cu uşa de la bucătărie, nu-i bai. sau că cere mâncare doar dacă te gândeşti că ai putea să te ridici să mergi să-ţi faci o cafea, nici asta nu deranjează.

nici măcar plăcerea perversă de a se ascunde sub pat nu e o problemă, ci faptul că îşi târâie şuncile învelite în blana deasă şi lucioasă în toate pâlcurile de praf pe care aspiratorul şi îndemânarea Blondei le-au ratat. şi iese victorios, cu burta-i rotofeie poleită cu praf şi apoi se tolăneşte regeşte pe pernă, că-i mai moale.

eu şi Blonda bănuim că sub pat e intrarea către un alt tărâm, un tărâm de praf şi pulbere, în care un rege ce domneşte de la o tribună îngustă şi maro, umblă îmbrăcat doar cu o pulbere fină de praf pe care supuşii lui o colectează doar de sub paturile tinerelor domniţe, care nu sunt atât de vehemente în uciderea acestei fine ţesături de celule moarte, urme de ţârână şi fibre minuscule din garderobe imense. colectarea acestei minuni se face doar noaptea, pentru că ziua e perioada propice adunării prafului şi orice intervenţie din partea lor ar putea perturba delicateţea acestui proces; de altfel, locuitorii de pe tărâmului prăfos îşi petrec ziua scăldându-se în ape tulburi, apoi îşi rad tot părul de pe ei, pe seară alunecă în costume cu efecte antistatice, ca nu cumva vreun fir nărăvaş să se lipească de ei şi să nu ajungă la conducător, căci zile grele îi aşteaptă, şi apoi pornesc către corvoada zilnică…

motanului rotund îi e permisă intrarea către lumea lor pentru că le duce cel mai scump dar: praf adunat ziua, praf care mai păstrează încă mirosul casei, praf în care mai persistă încă urme de căldură; e cel mai căutat şi apreciat praf de acolo, e păstrat cu 17 rânduri de lacăte şi doaro slugă bătrână şi complet cheală ştie unde sunt ascunse cheile. iar umflatul miorlăitor e zeul lor; zeul prafului. e cel ce aduce praful, pulbere cinstită şi mult adorată, pentru care mulţi îşi riscă existenţa. sunt sigură că îl răsplătesc pe mustăcios cu mari bunătăţi, că prea s-a îngrăşat în ultimul timp… doar că-i un zeu pervers, le dă doar jumătate din captură, restul e readusă la lumină, pe tărâmul nostru, şi plimbată lent, cu mişcări pisiceşti prin casă, ca să ne amintească cine-i şeful.