cum am invatat eu sa vand

cum veni noul an si am mai mult timp liber, m-am decis sa spun “da” oricarei invitatii, oricarei provocari.

intr-o zi de weekend imi bazaie telefonul: “alo, mormoloaco, am sunat sa te invit la un curs, stiu ca vrei mai multe provocari si cred ca ti-ar prinde bine. sunt informatii noi, altele pe care le stii… vrei sa mergi?” io:”da, cum sa nu? cand incep?”

si luni imi iau picioarele in spate, pe drum oarecum cunoscut (am tot colindat iarna asta, cunosc bucurestiul mai bine decat orasul natal- care-i mic si comunist). ajung la adresa indicata, sun, intreb, primesc instructiuni, merg la alta adresa. nenea de la intrare: “unde mergeti?” “am fost invitata la cursul de la 16, mi s-a spus sa fiu aici…” “cine v-a trimis?” “hmmm (si-n neuronul meu e furtuna: omul din fata mea e genial, cum reuseste el sa retina atatea nume, atatea chipuri, sa stie exact la ce curs si la ce ora au fost pe acolo. si il privesc cu respect), cutarescu!” pauza si pe fata lui pot citi toate numele pe care le-a auzit in intreaga viata, dar nu se poate compromite, isi drege glasul, isi incrunta o spranceana: “da, bine, asteptati in camaruta aia, sala de curs e inca ocupata”

si ma dusei la curs. sala mica, lume multa, ochi straini. o tanti a venit sa ne prezinte minunea minunilor si felul in care trebuie ea vanduta. io ma intreb: daca-i asa minunata, de ce trebuie sa o mai vinzi? de ce nu se bulucesc oamenii sa o cumpere? de ce nu sunt cozi pana la unirii, ca pe timpul lu’ ceasca la paine sau lapte?
ne plimba tanti prin istorie, ne arunca si cate o povestioara picanta ca sa devenim prieteni, isi descheie sacoul si mai dezvaluie si o istorioara personala ca sa o putem percepe ca pe una de-a noastra, chiar daca a ajuns atat de departe (cineva sa o laude si acasa, clar are nevoie de laude si aplauze)

booooon. scena cu violul: ne spune ca noi suntem formati din trilioane de celule. yay! stiam asta. (ce dasteapta sunt!)
“dar stiti voi de ce are nevoie o celula pentru a supravietui?” “???” “de 4 elemente. doar de 4: apa, aer, hrana si energie!”
pardon, ma scuzati, n-am vrut sa va deranjez… dar io am invatat, cand eram mica si imi placea cartea (buna ziua, doamna Neamtu si saru’mana ca m-ati pus sa invat pentru olimpiada) ca pentru o celula aerul+apa+hrana=energie. ca de astea le spune “uzine ale corpului” (comunista descriere, dar se lipeste de neuroni). ca doar nu stau eu sa produc energie, invartind la manivela ca sa le-o dau lor. eu le dau apa, aer si hrana si ele imi dau energie.
si ca sa fie sigura ca am inteles, tanti repeta. apa, aer, hrana si energie.
ma uit in stanga, ma uit in dreapta, toti sunt de acord. pai, sa-mi fie cu pardon, voi de unde veniti? poate o mai fi fost vreunul ratacit care sa fi stiut ca a gresit tanti, dar i-o fi fost rusine sa spuna. ca si eu mai aveam putin si ma ingrop in mocheta.

n-am invatat sa vand. nu pot sa vand ceva in care nu cred. si nu cred in minunea lor. am plecat cu coada blegita, cu sperantele zdrentuite si cu spatele inghebosat de informatiile primite. m-am ratacit prin cartiere necunoscute, m-am tarat picioarele inapoi spre civilizatie si m-am dus acasa sa ma culc.

saptamana viitoare ma duc la un curs de fotografie!

Advertisements

About Mormolocul Alpha

pui de amfibian, iubit al ploii, respir prin piele si uneori musc din confrati... View all posts by Mormolocul Alpha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: