Monthly Archives: January 2013

cum am invatat eu sa vand

cum veni noul an si am mai mult timp liber, m-am decis sa spun “da” oricarei invitatii, oricarei provocari.

intr-o zi de weekend imi bazaie telefonul: “alo, mormoloaco, am sunat sa te invit la un curs, stiu ca vrei mai multe provocari si cred ca ti-ar prinde bine. sunt informatii noi, altele pe care le stii… vrei sa mergi?” io:”da, cum sa nu? cand incep?”

si luni imi iau picioarele in spate, pe drum oarecum cunoscut (am tot colindat iarna asta, cunosc bucurestiul mai bine decat orasul natal- care-i mic si comunist). ajung la adresa indicata, sun, intreb, primesc instructiuni, merg la alta adresa. nenea de la intrare: “unde mergeti?” “am fost invitata la cursul de la 16, mi s-a spus sa fiu aici…” “cine v-a trimis?” “hmmm (si-n neuronul meu e furtuna: omul din fata mea e genial, cum reuseste el sa retina atatea nume, atatea chipuri, sa stie exact la ce curs si la ce ora au fost pe acolo. si il privesc cu respect), cutarescu!” pauza si pe fata lui pot citi toate numele pe care le-a auzit in intreaga viata, dar nu se poate compromite, isi drege glasul, isi incrunta o spranceana: “da, bine, asteptati in camaruta aia, sala de curs e inca ocupata”

si ma dusei la curs. sala mica, lume multa, ochi straini. o tanti a venit sa ne prezinte minunea minunilor si felul in care trebuie ea vanduta. io ma intreb: daca-i asa minunata, de ce trebuie sa o mai vinzi? de ce nu se bulucesc oamenii sa o cumpere? de ce nu sunt cozi pana la unirii, ca pe timpul lu’ ceasca la paine sau lapte?
ne plimba tanti prin istorie, ne arunca si cate o povestioara picanta ca sa devenim prieteni, isi descheie sacoul si mai dezvaluie si o istorioara personala ca sa o putem percepe ca pe una de-a noastra, chiar daca a ajuns atat de departe (cineva sa o laude si acasa, clar are nevoie de laude si aplauze)

booooon. scena cu violul: ne spune ca noi suntem formati din trilioane de celule. yay! stiam asta. (ce dasteapta sunt!)
“dar stiti voi de ce are nevoie o celula pentru a supravietui?” “???” “de 4 elemente. doar de 4: apa, aer, hrana si energie!”
pardon, ma scuzati, n-am vrut sa va deranjez… dar io am invatat, cand eram mica si imi placea cartea (buna ziua, doamna Neamtu si saru’mana ca m-ati pus sa invat pentru olimpiada) ca pentru o celula aerul+apa+hrana=energie. ca de astea le spune “uzine ale corpului” (comunista descriere, dar se lipeste de neuroni). ca doar nu stau eu sa produc energie, invartind la manivela ca sa le-o dau lor. eu le dau apa, aer si hrana si ele imi dau energie.
si ca sa fie sigura ca am inteles, tanti repeta. apa, aer, hrana si energie.
ma uit in stanga, ma uit in dreapta, toti sunt de acord. pai, sa-mi fie cu pardon, voi de unde veniti? poate o mai fi fost vreunul ratacit care sa fi stiut ca a gresit tanti, dar i-o fi fost rusine sa spuna. ca si eu mai aveam putin si ma ingrop in mocheta.

n-am invatat sa vand. nu pot sa vand ceva in care nu cred. si nu cred in minunea lor. am plecat cu coada blegita, cu sperantele zdrentuite si cu spatele inghebosat de informatiile primite. m-am ratacit prin cartiere necunoscute, m-am tarat picioarele inapoi spre civilizatie si m-am dus acasa sa ma culc.

saptamana viitoare ma duc la un curs de fotografie!

Advertisements

dilemă existenţială

aveam un prieten mai yoghin şi care încerca să doarmă în tavan. una dintre credinţele lui de bază pe care o colectase de la cercul lui de meditatori în serie era că negrii (africanii în special) sunt oameni aflaţi la prima întrupare. asta era o modalitate de a explica sărăcia lucie în care trăiesc, nedorinţa lor de a fi civilizaţi şi legătura destul de puternică pe care o au cu pământul, legatură pe care occidentul civilizat încearcă să o taie.

dilema mea e urmatoarea: dacă într-adevăr e aşa şi sufletul respectiv trebuie să treacă prin mai multe suferinţe şi reîncarnări ca să-şi câştige dreptul de a se numi arian şi a avea o piele de alabastru, atunci Michael Jackson a trişat? că el a reuşit într-o viaţă să ajungă de la negru (nu chiar tăciune, dar nici nu ne plângem) la alb imaculat (deşi unii socoteau că nici om nu mai e).