mândria vine înaintea căderii

…la propriu!

miercuri, zi de primăvară, dimineaţa. piţipoanca se găteşte, se strâmbă în faţa oglinzii, coafura rezistă. dar piţipoanca nu poate rezista unor pantofi cu toc de 10. cm. minunat. se mai oglindeşte niţel, îşi mai aranjează un fir de mustaţă, şi satisfăcută de rezultat, iese din casă.

pe la prânz, ajunge la birou. simte privirile curioase ale celorlaţi, invidia femeilor, admiraţia… hmmm…tot a femeilor.

ziua trece ca o boare (cu zgomotele făcute de tocurile măreţe pe gresia de la serviciu)

seara, curs. important, unde piţi este total neimportantă. şi ciudat, dar e prima dată în acea zi când se simţea bine.

noapte. tropa, tropa pe caldarâm, piţi se îndreaptă spre casă. cu omuleţul negru, cu Doctorul şi cu Nenea ăl Mare, de predă cursul. şi, în staţie, agitată de semnele Doctorului, preocupată să nu dărâme omuleţul negru, încercând, respectuos, să-l salute pe Nenea, a uitat să verifice pantalonii. care s-au încălcit, s-au răsucit, s-au contorsionat puternic şi i-au smuls pământul de sub picioare. cu o viteza uluitoare. un genunchi, palme, braţul stâng, apoi rostogolire pe spate. şi vreo 30 de secunde de zăcut cu cracii în sus precum o ţestoasă pe care o mână nepăsătoare a întors-o cu burta la soare. şi asta în văzul celor 3 de mai sus. şi a tuturor călătorilor care aşteptau în semintuneric un autobuz.

şi, în timp ce cădea, gândul a zburat spre Blonda şi momentul asemănător prin care a trecut aceasta.  numai că atunci caldarâmul era mai degrabă macadam, numai că Blonda, în timp ce cădea a realizat că pietricelele îi vor răni palmele, aşa că preferat să-şi amortizeze căderea cu faţa. şi cu preţul unei arcade sparte şi a unui ochi vânăt, Blonda şi-a salvat preţioasele palme.

înapoi la aseară. Doctorul m-a pus repede pe picioare, m-a verificat să am toate oasele la locul lor, mi-a turnat spirt pe răni, şi m-a ajutat să ajung acasă.

şi mândria mi-am lăsat-o acolo, pe trotuar. s-o ia cine-o vrea.

dar vă previn, lucruri bune nu aduce!

Advertisements

About Mormolocul Alpha

pui de amfibian, iubit al ploii, respir prin piele si uneori musc din confrati... View all posts by Mormolocul Alpha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: