curăţenia de după Paşte

după o nemeritată vacanţă de paşte, ne întoarcem mai roşii în obraji la locurile noastre din birou. se povesteşte despre mesele copioase, despre friptanele ce riscau să rămână nedevorate şi despre cât de verde era iarba în curţile altora.

ca să evit orice fel de întrebare, îmi înfund căştile în urechi şi îmi văd de ale mele. dar melodiile se mai şi termină.

şi-aud nişte pocnituri ciudate. îmi spun că pică scaunul cu mine (mă gândesc că m-am îngrăşat în perioada asta, deşi am lăsat mielul să zburde vesel pe câmpie şi-am preferat o tartă cu spanac, iar cozonacul mi se pare o pierdere de vreme şi nici nu-mi place). dar nu, scaunul rezistă. mă uit în stânga (deşi acolo e doar un perete, poate unul dintre bunicii mei – Ăl de sus să-i aibă în grijă! – s-a decis să-mi dea veşti de dincolo). nimic. dreapta. şi văd. sursa zgomotului. colegul meu îşi tăia unghiile (de la mâini, de data asta. deşi, la vară când o veni el în şlapi, îşi poate scurta şi unghiile de la picioare). mă uit la el. închid ochii şi-i cert că iar mă înşală şi-mi arată chestii care nu există, dar nu. unghiile erau scurtate. fără milă. cu o unghieră a altui coleg. pac.pac.pac. doua sau trei tăieturi pentru fiecare unghie.

mă refugiez în lumea mea.

abia reuşesc să-mi recolorez lumea, că simt mişcare în dreapta. şi mă lupt cu mine să nu mă uit, dar o dendrită e cu o secundă mai rapidă şi mă întorc. acelaşi om, folosindu-se de o hârtie împăturită (că tot avea unghiile proaspăt aranjate) îşi curăţa resturile prânzului dintre dinţi. ceeeeeeee?!!! (adică: pooooftim?!!!)

acum problema mea e următoarea: tre’ să cumpăr vreo 4 exemplare din “Codul bunelor maniere”. şi cum nu pot să fac cadouri identice, trebuie să le personalizez. pentru unul să pun semne de carte la “cum să nu plescăi când mănânci”, la altul, la pagina “cum să nu-ţi omori colegii pictându-ţi unghiile le birou”. alte semne de carte vor indica “cum să nu-ţi tai unghiile în public” sau “nu-i frumos să te scobeşti în dinţi”. şi ultimul exemplar va avea semne de carte la fiecare pagină. e cadoul suprem pentru colegul suprem.

încep să pun bani la ciorap(i) pentru cele 4 cadouri de crăciun.

Advertisements

About Mormolocul Alpha

pui de amfibian, iubit al ploii, respir prin piele si uneori musc din confrati... View all posts by Mormolocul Alpha

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: