Monthly Archives: April 2012

dacă mănânci flori…

…scapi de fluturii din stomac.

 

cam aşa :

Advertisements

curăţenia de după Paşte

după o nemeritată vacanţă de paşte, ne întoarcem mai roşii în obraji la locurile noastre din birou. se povesteşte despre mesele copioase, despre friptanele ce riscau să rămână nedevorate şi despre cât de verde era iarba în curţile altora.

ca să evit orice fel de întrebare, îmi înfund căştile în urechi şi îmi văd de ale mele. dar melodiile se mai şi termină.

şi-aud nişte pocnituri ciudate. îmi spun că pică scaunul cu mine (mă gândesc că m-am îngrăşat în perioada asta, deşi am lăsat mielul să zburde vesel pe câmpie şi-am preferat o tartă cu spanac, iar cozonacul mi se pare o pierdere de vreme şi nici nu-mi place). dar nu, scaunul rezistă. mă uit în stânga (deşi acolo e doar un perete, poate unul dintre bunicii mei – Ăl de sus să-i aibă în grijă! – s-a decis să-mi dea veşti de dincolo). nimic. dreapta. şi văd. sursa zgomotului. colegul meu îşi tăia unghiile (de la mâini, de data asta. deşi, la vară când o veni el în şlapi, îşi poate scurta şi unghiile de la picioare). mă uit la el. închid ochii şi-i cert că iar mă înşală şi-mi arată chestii care nu există, dar nu. unghiile erau scurtate. fără milă. cu o unghieră a altui coleg. pac.pac.pac. doua sau trei tăieturi pentru fiecare unghie.

mă refugiez în lumea mea.

abia reuşesc să-mi recolorez lumea, că simt mişcare în dreapta. şi mă lupt cu mine să nu mă uit, dar o dendrită e cu o secundă mai rapidă şi mă întorc. acelaşi om, folosindu-se de o hârtie împăturită (că tot avea unghiile proaspăt aranjate) îşi curăţa resturile prânzului dintre dinţi. ceeeeeeee?!!! (adică: pooooftim?!!!)

acum problema mea e următoarea: tre’ să cumpăr vreo 4 exemplare din “Codul bunelor maniere”. şi cum nu pot să fac cadouri identice, trebuie să le personalizez. pentru unul să pun semne de carte la “cum să nu plescăi când mănânci”, la altul, la pagina “cum să nu-ţi omori colegii pictându-ţi unghiile le birou”. alte semne de carte vor indica “cum să nu-ţi tai unghiile în public” sau “nu-i frumos să te scobeşti în dinţi”. şi ultimul exemplar va avea semne de carte la fiecare pagină. e cadoul suprem pentru colegul suprem.

încep să pun bani la ciorap(i) pentru cele 4 cadouri de crăciun.


what you are afraid of


brownies + cookies = love?

Blonda şi-a suflecat mânecuţele ca să ne încânte din nou cu talentele ei culinare.

reţeta e simplă: făină, ulei, zahăr, ciocolată, ouă… doar chestii total nesănătoase. descântate cum trebuie, ele s-ar fi transformat într-un aluat pufos care, perpelit la temperatura corectă, ar fi dat cele mai delicioase, savuroase, încântătoare, plăcute, gustoase fursecuri.

dar una dintre mâneci a alunecat, aşa că Blonda a rămas doar cu una suflecată. mânecă. şi aşa nu se poate lucra. rezultatele nu au fost îndeajuns de pufoase ca să fie cookies, dar nici prea colorate ca să intre în categoria brownies.

aşa că noi, rumegătorii de rând, avem o dilemă: browkies sau coonies?


fund. dos. fund

fundul de bucatarie are fund? sau macar dos?

poti sa pui fundul pe dos?