Monthly Archives: September 2011

inca una

Advertisements

despre femei, numai de bine…

 

din categoria ce discutam dimineata la alergat, pana la stadion:

– daca pe strada atentia iti este atrasa mai degraba de o reclama la mcdonalds, atunci tipele ar trebui sa renunte la ideea de a mai avea sex… ar putea chiar renunta la ideea de a mai fi femei.

-nu mai sunt scanduri (asta dupa inevitabila discutie despre balenele esuate) pentru ca s-au defrisat toate padurile; acum gasesti doar busteni.

autor: daniel


fara titlu

ii rog pe aceasta cale pe toti prietenii blondei sa preia aceasta imagine si sa o puna la messenger pentru urmatoarele 3 zile. aceasta campanie este creata special pentru blonda, pentru a-i arata cat de mult o apreciem.

Multumesc!

ps: cei care preiau si folosesc imaginea, vor primi bomboane.


eyes wide shut

ochii reprezinta principalul nostru simt. in timp ne-am pierdut acuitatea auditiva din cauza simfoniilor metropolelor, simtul tactil s-a atrofiat din cauza distantei pe care o punem intre noi, mirosurile pestilentiale si praful care ne invaluie ne otravesc incet asa ca nu ne mai putem baza pe nas…

ne-au ramas ochii. ochi tristi, ochi apatici, ochi imbatraniti prea devreme, ochi iscoditori… ochi care privesc pana in adancul sufletului, ochi care judeca si care vor sa iti intineze farama de veselie. ochi care te invadeaza, care se preling in interiorul tau. ochi lacomi care te sorb. ochi care iti cauta ochii si care te fac sa te ghemuiesti si sa te retragi. fizic.

dar nu renunt. la zambet. zambesc in continuare pe strada. ma bucur de fiecare frunza, de fiecare adiere, de fiecare raza de soare, de fiecare picatura de ploaie… doar ca o fac cu ochii plecati. cu ochii deschisi spre lume, dar nu spre oameni. ochii lor ma ard.


I have the power!

am descoperit de curand ca am superputeri. Raven, Jean Grey si toti ceilalati supereroi s-ar minuna daca ar sti ce pot sa fac.

am minunata, nemaipomenita, nemaiintalnita, senzationala superputere de a vedea cuvintele. pur si simplu. colorate, in suvoi, ca un curcubeu, ca un roi de buburuze, ca un stol de lastuni veseli, ca o turma de mioare rotunde si pufoase, ca un stup de albine grase etc. le vad venind spre mine si ma minunez de culorile minunate pe care le absorb cuvintele; cum plutesc prin aer, cum se rostogolesc, cum fac tumbe… sunt inconjurata de un curcubeu.

de fiecare data cand mi se adreseaza cineva ciulesc… ochii. inima imi tresare, pupilele mi se dilata. astept simfonia colorata. incerc sa identific fiecare sunet, sa ii vad culoarea, sa-mi clatesc ochii, sa ii simt intensitatea…

cand blonda e suparata si maraie spre mine… vad un val galben care se revarsa, vad puncte roz bombon care inoata inapoi spre ea, ma invaluie o ceata de culoarea piersicilor.  in metrou ii vad pe ceilalti incojurati de cate o aura de cuvinte colorate… niste domnisoare care chicotesc vesele se imbraca reciproc in straturi roz, aurii, verzi, ciclam, bleu; un domn serios, vorbind la telefon are o camasa alba patata de cuvintele turcoaz; colega mea imi povesteste ceva folosind niste expresii portocalii cu inseratii albastre, bleumarin, mov.

traiesc intr-o lume desenata in cele mai nastrusnice si neimaginate culori… imi pictez zilnic lumea, absorb nuantele, tonurile…

de la nenea Apollinaire am invatat eu sa vad cuvintele… si apoi am inceput sa colorez.