Monthly Archives: June 2011

starea civila

la o cafea, neaparat insotita de o barfa… si de o tigara din care tragi cu sete, pentru ca ai pauze rare si trebuie sa iti stochezi nicotina, sa  simti cum  moleculele ei lipicioase se ataseaza de neuronii blazati de caldura insuportabila…

el:  da’ Cristina cati ani are?

ea (il place pe tip si vrea sa ii indeparteze imaginea Cristinei de pe retinele albastre):  35 si e vaduva!

el: (intristat brusc de soarta tipei): da’ cine i-a murit?

inca un fum si fuga inapoi la treaba. clientii asteapta!

Advertisements

reprezentantele sexului frumos…

Gogu (nume generic pentru orice cocalar; la fel de bine ar putea fi grigore, ghita, costel etc) se parleste la soare, pe plaja,  cu o berica in mana…

vine tanti reporterul si il ia la intrebari. “dupa parerea ta, cum ar trebui sa fie costumele de baie pentru reprezentantele sexului frumos, vara aceasta?”

ghita al nostru, ales ca reprezentant al sexului tare (limba de lemn avem, cu limba de lemn defilam) raspunde cu un ranjet de hiena (sic!) : “sa fie mai sexy!”

pai cum asa? cum poti transforma 2 bucati de material,  si asa folosit cu zgarcenie (e mai mare plasturele cu care imi ascund taietura de la deget), intr-un obiect si mai sexy? sa facem decolteul costumului de baie si mai generos? eu propun sa renuntam la el. ca oricum nu e folositor. vezi  tate in statiile de metrou, le vezi la televizor (daca te uiti), in ziare etc. esti satul de ele. ti se baga in fata, iti impanzesc campul vizual…  asa ca pe plaja, chiar nu mai esti interesat de ele.

slipul. mai sexy? lasam doar o ata. ca sa nu zica don’soarele ca sunt goale. o ata pe care sa o poarte la brau. ca pe o curea.  sa isi atarne telefonul si crema cu FPS (cu cat mai mare, cu atat mai bine).

si uite asa visul lui Ghita e perfect. fomei peste fomei. sa aiba de unde alege. sa isi clateasca ochii dupa ce i-a spalat bine in mare.


liebe ist fur alle da

metrou. seara. cald. oboseala. fete inexpresive.

urc in metrou, gandurile mele sunt aiurea, insotite de muzica din casti. ma postez langa usa, cobor la prima. desi observ agitatie pe peron, ma gandesc ca o fi vreunul care incepe weekendul mai devreme.

dar nu… trei pusti (mai colorati) care se credeau pe tarla. departe de civilizatie. cei din cucuietii din deal sunt foarte educati fata de indivizii astia. urlau. pur si simplu. la inceput am crezut ca au probleme, unul o fi lesinat de la caldura. dar urlau cu rost. isi povesteau ceva si la intervale regulate, unul dintre ei batea din palme. tare. ca sa sustina rasul care oricum era mult prea zgomotos. James Hetfield nu le facea fata. chiar daca se tanguia in castile mele “until it sleeps”, mi se parea acum un suav, un tip delicat, cu o voce firava. niste “colorati” autohtoni il intreceau.

ma uit la ceilalti osanditi din metrou… nici un gest. nici mirare, nici indignare, parca nici nu existau. nici cei trei galagiosi, nici ei.  James isi termina numarul si in casti  se insinueaza rammstein. LIEBE IST FUR ALLE DA. si am o revelatie. oamenii astia mediteaza. sunt in transa. sunt intr-un loc unde e numai iubire si frumusete. si sunt invidioasa. ca ei reusesc sa se detaseze de lumea asta mizera si acced intr-un loc unde nimic nu ii ajunge. ca alfel nu inteleg cum un asemenea spectacol nu le ridica macar o spranceana.

zambesc.  si cobor. ce oameni frumosi. ce tara frumoasa. si eu am ramas pe dinafara.


QED

doi tigani (da’ negri rau) in metrou:

primul: sa mergem, sa facem…

al doilea: lasa, ba, sa nu facem planul ca tiganul!

Printre ţigani. Rasismul este o demenţă, dar – cum să spun? – nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însuşirile ei, este o nerozie.” (N. Steinhardt)


omul si nevoia

esti in parc si brusc te taie o nevoie. umana. urgenta. dar parca nu ai pune pauza unei discutii pe care o ai cu amicul tau. asa ca solutia e simpla. el te insoteste la toaleta (ai totusi nevoie de intimitate, asa ca o foloseste pe cea alaturata, ca doar de asta sunt puse cate doua). si iti continui dialogul.

el: si ai vazut, mah, serialul ala nou politist?

el(celalalt): nu, mah, care?

el(primul): ala, bai, de e acum pe…

… tin loc de numele canalului tv. pentru ca nu i-am mai auzit. cei 10 metri care ne desparteau acum nu au permis urechiuselor mele gingase sa auda si restul, cu toate ca baietii isi urlau mai departe discutia. dar sunt sigura ca au avut timp sa ii povesteasca si primul episod. sau macar the plot.